Uneori se asteapta de la noi mai mult decit putem oferi ... apoi acele persoane spun ca le-am dezamagit ... pai naiba le-a pus sa ne supraevalueze ?!?!? Nu mi se pare corect ca aspiratziile noastre sa fie surclasate de aspiratziile celor din jur... ca doar nu ei ne traiesc viatza !
In copilarie parintzii spera sa te vada premiant cu coronitza ( chiar daca ei erau repetentzi sau chiulangii notorii ...eee alte vremuri ...)
Vor ca tu sa stralucesti si nici nu sint de acuzat pt asta desi e o vb romaneasca ( chiar 2 ) : " nu faci din rahat bici sau din piele de ciine sita de matase " In adolescentza asteptarile cresc: mai ales din partea fetelor! Vor ca tu sa fii smecheras cind esti doar un timid si visator incurabil, vor sa ai muschii bine reliefatzi si " patratzele " cind tu cintzi la chitara si scrii versuri ... Daca esti fata lucrurile se schimba : baietzii ( barbatzii ) te vor " priceputa" asa ca te stradui sa devii ( la treburile gospodaresti ... sau va ginditzi la prostii ? ) si frumoasa ( asa ca incepe lupta cu cm. in minus, cu kg in plus, cu genetica ... chiar si cu D-zeu )
La 20 de ani rudele vad in tine stindardul familiei ...vor ca tu sa fii avocatul de renume, marele chirurg, arhitectul cel mai apreciat care va scoate tot neamul din mizerie si anonimat . Tu poate te visezi un star rock sau mecanic auto... profesor sau marinar. Ei te vor intr-o pozitzie sociala care le va duce numele ( de familie ) spre glorie ( iar daca sint antecedente de mici sau mari furtisaguri spera ca tu sa le duci pe culmile perfectziunii prin trafic de influentza, camata, delapidare...de ce nu politica !!! ) De la fete se asteapta sa fie destul de desteapte cit sa prinda o partida buna sau destul de urite cit sa se axeze pe o cariera de succes ( acum sint inexplicabil de rea mai ales ca am 2 fete si frumoase si inteligente ...)
Pe la 30 de ani se incheie capitolul iluziilor si se deschid deziluziile ( ale lor dar si ale tale ) incep frustrarile si complexele ... dar a cui e vina ??? E prea tirziu sa te mai intrebe cineva si pe tine ce itzi doreai oare ... dar toata lumea din jur continua sa-tzi spuna ce astepta de la tine ... si cit de departe ai fost de sperantzele lor . Parintzi, bunici, profesori, sefi, prieteni te privesc cu ingaduintza : de! atit a putut !
Bineintzeles ca exista si cazuri fericite cind asteptarile sint depasite...cind din ratzusca cea urita se intrupeaza lebada...cind din faptura cea firava si plapinda se ridica gladiatorul ... si toata lumea se bucura de triumf...dar de cele mai multe ori succesul atrage invidia asa ca mai bine ramin la deziluzii. Nu dau solutzii...inca le mai caut si pt mine dar mai ales pt fetele mele...si aici ma contrazic ...cel mai bine ar fi sa le las sa le caute singure !!! Oare ?
PS : asteptarile in materie de dragoste si amor sint un capitol aparte...poate subiect de alte framintari in alt blog !
