28 noiembrie 2017

mumia vie




Nu o sa vorbesc despre mumiile egiptene (  desi e un subiect tare drag mie ) si nici despre filmul " Mumia "  ... o sa povestesc ce mi-a fost dat sa vad astazi, in aceasta zi mohorita si rece  de toamna-iarna .
Trec zilnic ( dus / intors ) pe linga o mare si relativ noua biserica din cartier,  cu preotzi  pretentziosi dar si priceputzi in a face rost de bani ( de la enoriasi sau sponsori ...nu e treaba mea ) din moment ce renoveaza de citeva luni fatzada... bravo lor ! Aduc moaste, icoane facatoare de minuni si cinta in difuzoare pt tot cartierul...iar lucru de lauda ( pt cine apreciaza )
In strada, pe trotuar, toata vara, a stat un cersetor care se mai capata cu cite un banutz de la sufletele cu adevarat miloase dar...a venit iarna ! asa ca astazi am vazut in strada o mumie infasurata in plastic !!!! La inceput am crezut ca e un balot de deseuri pierdut de o masina de reciclabile dar nu ! era acelasi amarit de cersetor infasurat in saci de polietilena pt a reusi sa mai pastreze din caldura corpului ametzit de volatile tip aurolac...
Primul gind a fost : oare mai respira ? Al doilea a fost de revolta : cum poate o institutzie de suflet, caritate si iubire fatza de aproape sa lase un om sa-i moara ( cu zile ) pe trepte ca mai apoi sa predice mintuirea si neprihanirea ?
Oare nu era mai de folosintza un adapost pt cei batutzi de soarta decit o fresca pe frontispiciul poleit ? Oare nu era mai omeneste ( ca sa nu mai vorbesc de  crestineste ) ca din acei bani ( sau macar o parte din ei ) sa se faca o cantina a saracilor?
Oare mult trimbitzatul spirit al Craciunului inseamna fala sau piosenie ? infatuare sau smerenie ? nepasare sau mila ?
Intzeleg ca Primariei nu-i pasa ...cersetorii nu merg la vot ! dar biserica ? angajatzii din ea ?  preotzii care isi parcheaza " gipanele " nu departe de aceasta " mumie " ????????????
In sperantza ca nu zapada ii va fi cel de-al 2lea strat de invelis si nici pamintul  ... nu-mi ramine decit sa sper ca " mumia " ( inca vie )  isi va gasi un adapost mai omenesc sau macar un ciine vagabond cu care sa se incalzeasca.

17 noiembrie 2017

culmea culmilor !




Mi se pare culmea indolentzei  sa dai  " accept " de prietenie unui mort ( adica abea dupa ce a trecut in nefiintza !!! ca sa fiu bine intzeleasa ) Cit era  ( inca ) in viatza nu ai gasit suficient timp ... eeeee uite ca timpul n-a mai avut rabdare ( vorba lui Marin Preda ) sa te astepte pe tine sa te hotarasti daca merita sau nu ! necunoastere ... nepasare ... ambele ... Trist dar adevarat!!!
Mi se pare culmea ipocriziei sa te faci, dupa aceea, ca suferi si ca ii deplingi disparitzia prematura ... e o impietate pt. cei care l-au cunoscut si chiar au suferit linga si pt. el !
...................................................................................................................................................
Am ales sa am un nr. mic de prieteni nu pt ca as fi o nesociabila sau o ciufuta ci tocmai pt a putea socializa ( cit de cit ... in limita timpului liber ) cu totzi. A fost alegerea mea ... altzii prefera sa aiba cu miile si chiar pot sa tzina pasul cu ei si postarile lor ... din pacate eu sint multora restanta cu raspunsuri, replici sau Like-uri ( la care recunosc, sint zgircita )  ... oi fi eu mai inceata ...
...................................................................................................................................................
Dar mai exista o categorie care are impresia ca merita sa fie adulata ... ca tot FB-ul e al lor sau ( dupa ce au aflat ca totusi Zuckerberg e actzionar principal ) macar la picioarele lor . Se inconjoara cu o sumedenie de aplaudaci ( mai mult sau mai putzin sinceri...dar ce conteaza ?! ) si la prima incercare a unui " neavenit " de a-l critica ... jar maninca ! incep represaliile, reclamatziile, block si cerere de suspendare de cont etc !
...................................................................................................................................................
Este o reclama la TV care-mi place : internetul esti tu, el, ea, dar mai ales NOI !  pisicutzele, zimbetele, postarile, like-urile, lacrimile ... NOI  facem ca FB sa existe si sa mearga mai departe ... totusi macar putzin respect pt cei dusi dintre NOI !!!!!

PS : cine are urechi,  sa auda ... cine are tupeu,  sa ma pirasca 

12 noiembrie 2017

trebuia sa poarte un nume




... si atunci i s-a spus ADOR ! Sub acest nume ( nu neaparat si concept ) s-au desfasurat pe 10 si 11 nov. concertele Loredanei de la Sala Palatului.
Usor luata de cap de la vinul spumant cu care am fost servitzi la intrare ( picat direct intr-un stomac cam gol ca de ...trebuia sa incap intr-un anumit pantalon ) am fost trezita la realitate de sonorizarea bunicica dar mult prea tare.
Concertul a inceput in fortza ( a boxelor ) luindu-mi ochii mai ales cu minunatele cizme de strasuri si toaletele extravagante : de la abajurul de veioza ruseasca la centurionul in roz ( costum asortat cu chitara !!! si sosetele !!! unui chitarist necunoscut  si neprezentat ) de la franjurile curcubeu ( care m-au dus cu gindul la o anumita comunitate !? )  si pina la interesantzii pantalon ciorap si vesta rock de piele perforata.
Cum ne-a obijnuit deja, Lory, a incercat sa ne ia  " maul " cu melodii vechi ( fff vechi ) si noi ( fff noi ) de-a valma, cu  agitatzie si culoare dar de aceasta data mi s-a parut ca a facut-o cam prea exagerat ...sau poate altfel intzeleg eu sa ADOR ! Daca din titlu te asteptai la mai multa sensibilitate si dragoste...adoratzia se pare ca a avut prea multe valentze care,  intr-un final,  s-au amestecat intr-un soi de ghiveci sirbesc. M-am simtzit ca intr-un film de Emir Kusturica ( in rolul lui  Bregovic jucind Loredana) Desi a avut dansatori, suflatori ( si o fff sexi suflatoare... la saxofon ) acrobatzi, abur, oglinzi, trupa de copii, concurentzii de la Vocea, pina si un tron...spectacolul mi s-a parut din saracie ( sa fi costat prea mult toaletele ??? )
Invitatzii au fost si ei cam ... de ex un Doru Stanculescu mirosind a naftalina pe linga care Loredana ( ca o Statuie a Libertatzii ) zimbea neincetat pe parcursul celor 2 melodii  triste ale trubadurului ...oare de ce? aaaa de la botox !
I-am auzit cintind ( !!!??? ) pe Pavel Bartos descoperit " intimplator " in sala dar si pe Smile, al carui mop din mina nu i-am gasit rostul ...cum nu am gasit rostul nici shamanului de la final ( o fi fost o ruda de la origini a cuiva din Agurida )
Am plecat usor dezamagita dar cu 5 m de beteala,  ca prea o aduna toata lumea ( adica copiii de la 2 la 82 de ani ) Chiar ma gindeam cit o fi de trist sa te crezi / vrei Madona dar cind iesi in multzime sa te vezi inconjurata doar de copii ( si 2-3 parintzi care se tem sa nu-i piarda )
Un concept ( daca a existat unul ) prea de nisa pt un public prea de masa...parerea mea !