3 ) asteptarea

Oprire la magazinul  Viva din benzinaria OMV situat la granitza dintre Turcia si Bulgaria.
 Nici nu mi-as fi imaginat ca la intoarcerea din tzara cafelei ( la nisip, la ibric ) o sa beau cea mai buna cafea de la expresorul unei benzinarii. Cea de la restaurant a fost execrabila ( lunga si slaba...ca a ramas vorba : hai sa mai bem un fotomodel ) in rest m-au innebunit peste tot cu ceaiul lor negru si aromat (  mar, rodie, pepene galben ) cald sau rece, care era fff bun dar...eu nu ( prea )  beau ceai ! de ce? va spun alta data ( daca nu banuitzi deja )
Asa ca abea acum m-am simtzit revigorata, ne stiind ce ma astepta la nici 100 m departare in vama :
un sir de 19 autocare ce statzionau de la ora 19 seara trecuta si aprox 2 km de tiruri !!!
Zvonurile au inceput sa circule ca vintul :
- varianta oficiala : ca ar fi picat sistemul informatic ( fapt ne sustzinut de faptul ca masinile puteau trece linistite sau cit de cit scotocite ) 
- varianta neoficiala ( mult mai plauzibila ) : au fost arestatzi niste vamesi bulgari pt trafic
Ca sa fie atmosfera si mai incinsa soferul nostru a inceput sa mai puna si el gaz pe foc cum ca ne-ar pune sa prezentam chitantzele pt cumparaturi si ca ne-ar impozita aurul si pielaria.
Dupa 7 ore de oboseala, incertitudine, foame,  tzigari ( pt fumatorii nervosi) WiFi ( abea acum deschis pe autocar !? )  glume mai mult sau mai putzin sarate (  mai ales pe seama unui magiun de rodii cu puteri miraculoase in materie de potentza ! )  am reusit sa ne vedem dincolo de granitza.
" Mai lunga-mi pare calea acum la intors acasa" s-a concretizat in 29 ore si 30 min de drum ( incluzind si orele de " popas" fortzat ) dar si in niste picioare umflate ca butucii,  un git tzeapan ( cu iz de spondiloza cervicala ) si o coloana care isi cere dreptul la un masaj sau macar un pat relaxant.
In concluzie am avut parte de un concediu cu zgiltziiala la pat ( si nu din cea dorita hihihi ! ) de un val mai mult sau mai putzin urias  si de un drum pe masura iar ca sa fie odiseea completa au mai  lipsit doar  un incendiu si un atentat ( dupa cum sugera o prietena ) Anul viitor am in program Istambulul ( acolo se gasesc chiar de toate !!!! )
Momentan mai am nevoie de o saptamina ca sa ma si odihnesc...dar luni " tzara are nevoie de mine "si cum racii sint oameni cu simtzul datoriei...voi raspunde : prezent !!!

2 ) mini tsunami

Abea ne trasesem fiecare cite un scaun de pe balcon sau o saltea de la piscina ca ...vedem cum  dinspre restaurant ( aflat imediat in apropierea plajei ) vin alergind 3 dintre ospatari si ne striga : #tsunami !!! ( denumire internatzionala probabil)
In secunda 2 am sarit ca arsa spre balcon apoi in camera si, marturisesc cu mina pe inima, a fost cel mai lung moment de panica trait ! Desi era intuneric vedeam cu ochii mintzii ( datorita zecilor de filme cu Apocalipsa ) cum un val urias se indreapta mistuitor catre noi ... si nu vazusem sa se afle cazatzi  nici Bruce Willis nici Tom Cruise ca sa salveze situatzia !!! Imi tremurau miinile pe clantza si nu reuseam sa inchid balconul, cu simtzurile ascutzite la maxim incercam sa aud vuietul marii...mi-am luat geanta si am zburat pe scari ( sarind cite 2-3 ) care parca nu se mai terminau ( receptzia se afla la al 2 lea nivel,  cam la 20 m mai sus. Eram oarecum in sigurantza !
Sus ce sa vezi dar  mai ales ce sa auzi ?  o mare discoteca din apropiere isi continua cu surle si tobe programul. Ma asteptam ca masa de tineri  sa alerge disperatzi spre iesire...nici pomeneala! abea dupa o oara au aflat si ei de cutremur si au inceput sa paraseasca incinta ( in care ritmurile si basii depasisera pina si cutremurul) Asta m-a facut sa ma mai linistesc ba chiar sa fredonez unele melodii...pina la urma ce sa faci ??? n-ai ce sa faci !
Dimineatza am reusit sa vedem ravagiile stihiilor : plaja si restaurantul  fusesera maturate iar valul a dus in larg pernele colorate ale citorva terase de pe tzarm pe care personalul incerca deja sa le pescuiasca cu ajutorul a 2 barci cu motor. Atmosfera era stranie : semi pustie / semi animata. Personalul fiecarui hotel stia clar ce sa faca ( deci nu erau la primul lor val ) iar in max 2 ore s-a putut lua micul dejun... cui mai avea chef ...mie da !
Interesant ca nici ciinii de pe plaja nu pareau afectatzi ( cautind tacticosi ceva de mincare prin nisip )
Doar 2-3 gherete cu inghetzata ( ce buna inghetzata au turcii !!! ) s-au defectat si nu au mai fost repuse in functziune pina la plecare.
Spre seara  urmarile asa zisului tzunami ( despre care nici pina azi nu am aflat ce inaltzime a avut ) erau aproape inexistente...doar nivelul marii a mai fluctual o perioada,  inaintind si retragindu-se ca intr-un dans prevestitor de rele, dar nu mai mult de 2 m de la tzarmul de baza. Marele noroc a fost si faptul ca #Bodrum e situat intr-un golf a carei gura de intrare e destul de strimta, fapt care a atenuat mult valul.
Ce sa mai zic ?! am scapat si de asta data...multzumesc ingerului meu pazitor ! 

3 lamentari intemeiate !

Va urma un blog in 3 partzi pt ca vaicareala mea sa nu fie prea  concentrata ...deci : 1) ZGILTZIIALA

Probabil toata lumea stia ca falia Anatoliei e renumita pentru cutremurele ei...mai putzin eu ! asa ca m-am trezit ca o floricica in vacantza la #Bodrum taman cind pamintul s-a hotarit sa se mai zdruncine putzintel.
Abea intoarsa dintr-o minunata excursie in insula greceasca ( si invecinata ) #Kos am incercat sa adorm mai devreme pt a prinde in zori ultravioletele dar...socoteala din gind nu se potriveste cu cea din realitate : in jurul orei 2, la numai 12 km departare, in largul Marii Egee, la o adincime de 10 km ni se pregatea un cutremur de 6, 8 grade pe o durata de 17 sec. ce au parut o vesnicie!
Invatzata cu zona Vrancea ( ca doar sint buzoianca ) am sarit din pat dar nu m-am panicat prea mult pina cind...la nici un minut distantza, a urmat prima replica de aprox 6 grade...apoi alta...si alta...si alta...pina cind le-am pierdut numarul ! Beneficiind de faptul ca eram la parter am sarit prin balcon in curte unde zeci de oameni si de copii plingind au marit senzatzia de panica. Personalul hotelului a incercat sa ne linisteasca ( in turco-engleza ) dar sperietura din vocea si ochii lor nu prea era linistitoare.La scurt timp turistii turci,  venitzi cu masinile proprii, si-au incarcat bagajele si au plecat ceea ce ne-a facut sa credem ca stiu ei ceva ce noi nu stim. Privind pe net ai zice ca a fost apocalipsa ...ce le mai place sa exagereze ! In jur, in afara unei bucatzi de perete de la piscina, care probabil era fisurat dinainte, si a 2-3 dale de gresie sarite nu s-a surpat nimic ! dar absolut nimic!
In acea noapte s-a dormit afara pe bancile de la piscina...noroc ca temperatura era de 26-28 de grade...ghinionul ca leganatul era un bonus nedorit!
A 2a zi, in turul orasului, am aflat ca Bodrum e o zona seismica renumita, iar replicile dureaza in jur de 2 saptamini ( noroc ca noi nu stam decit una ! ) iar insula Kos a fost mult mai afectata prabusindu-se o parte din moscheia abea fotografiata de mine cu o zi in urma .
Partea buna a fost ca, satula de atitea scuturaturi zilnice, am hotarit sa vizitez tot ce se poate vizita cit mai departe : Efes, Pamukkale, croaziera pe vasul piratzilor. Toate au fost minunate ( dar foarte obositoare )  mi-au mutat gindul de la patzania cutremuratoare, mi-au umplut sufletul de amintiri si aparatul foto de imagini de neuitat dar ma voi intoarce mai obosita decit am plecat, asta sigur !!!