Calatorind pe paginile de Facebook am vazut cita lume iubeste ( si are ) pisici negre!!!! dar si cita lume le pastreaza inca o aversiune nejustificata . Aastazi de Halloween e ziua lor, a pisicilor negre!
Povestea pisicilor mele negre a inceput cu 14 ani in urma ...aveam un motan alb cu negru - Bibi - de o frumusete dar mai ales de o desteptaciuneeeee ( si asta nu numai pt ca era al meu ) caruia i-am adus o " traseista " cu ochii de chihlimbar ( adunata dintre roti de masini si din ploaie de la Gara de Nord )
S-au vazut, s-au placut, s-au iubit...Am stat cu fetele mele si am moshit intr-o noapte timp de 5 ore cele 4 mogildete din care numai una semana cu tatal lor ( de aceea am si numit-o " Clona" ...era si serialul acela la moda pe atunci )...celelalte erau negre tuci ! in total un motanel si 3 mitze !
Motanelul a fost primul pe care am reusit sa-l dam unui stapin iubitor ...ce discriminare ! masculii sint la mare cautare si in lumea pisiceasca, fiind minoritari...cu fetele a fost mai greu ... Clona fiind ff frumoasa si-a gasit si ea brate in care sa sara torcind si cerind pretuire la justa valoare !!! constienta ca merita admiratia tuturor...surorile ei de taciune nu erau pe placul celor care veneau in cautare de companie pisiceasca ...oamenii sceptici si tributari unor superstitii prostesti strimbau din nas ca sint negre si aduc ghinion ...
Negre pot fi sufletele oamenilor, negru poate fi cerul gurii, ghinionul poate veni si din gindurile noastre negre...dar ce vina pot avea aceste sufletele ??? nu pot pricepe !!!!!!!!!!!!
Intre timp Bibi s-a stins ( in bratele mele) si amintirea lui inca mai dainuie prin colturi de casa, mama puilor a ajuns sa-i tina mamei mele companie ( sau mai de graba invers ! mama sa ii tina companie ei ...) eu am rams cu cele doua gheme de blanita care, cu trecerea anilor, au ajuns de talia unui ciine mediu ( fiecare ) ...uneori astept chiar sa inceapa sa latre ...
Boticele acelea negre, mustatile aproape invizibile, blanita de catifea neagra si lucioasa, dar mai ales sufletzelul din acele blanite nu puteau aduce decit bucurie ...Fara pedigree, fara pretentii, fara dilpome si arbore genealogic aceste doua suflete dragi mie mi-au fost compania serilor lungi de toamna, caldura de la picioare in nopti reci de iarna, boticul care ma scoala dimineata ( ce-i drept cam devreme la ora 5) sau parul pe care stau si-l perii aproape zilnic vara de pe covor ... Anul acesta Bumbi ( cea a carei blama neagra avea o singura pata alba pe pieptutz ca un bumb ) s-a stins si ea ...
Cine nu are nu poate pricepe aceasta stranie legatura mentala si sufleteasca ...cine are, sa-i traiasca !!! si sa se bucure cit mai mult de energia pozitiva pe care o degaja !
