# cred ca o particica din suflet am pierdut-o in copilarie cind mi-a murit un ciine, Motocea, pe care l-am vazut cum s-a stins in citeva zile de chin si nu am putut sa-l ajut cu nimic...nu pot sa-mi sterg din memorie amintirea terifianta cu mustele care il biziiau si el inca mai respira incercind sa-si dea duhul...
# o alta particica din suflet mi s-a rupt in momentul in care m-am indragostit cu fluturi si tot tacimul de primul baiat din viata mea...si el nu ... au mai urmat dupa aceea citziva ...
# o mare bucata de suflet s-a dus odata cu dezamagirea ca parintzii mei nu au suficienta incredere in mine ...nici in mintea mea nici in puterea de a lua decizii ( poate au stiut ei ceva)
# o alta bucata s-a dus odata cu bunica, de care am fost foarte apropiata, de la care am invatzat multe vicii ( fumatul. cafelele, datul in cartzi) si care m-a acoperit de atitea ori cind poate nici nu meritam... # pt unii este de neintzeles dar alta parte de suflet am pierdut-o inecata in lacrimi la moartea motanului meu feroce pe nume Bibi, al carui suflet l-am vazut efectiv cum se scurge din trup in bratele mele
# putzin suflet (dar ff mare parte din increderea in oameni ) am pierdut odata cu inceperea unui serviciu si apoi a altuia ...si a altuia...odata cu incorectitudinile,si favoritismele si lipsa de scrupule din jur de care usor-usor m-am contaminat
# frinturi de suflet s-au dus si cu nereusitele cotidiene ...marunte dar multe ...
# sa mai pun si o caznicie ratata?
# si o iubire imposibila?
In consecintza ma simt ca un vas de portzelan chinezesc spart in cioburi si lipit apoi cu superglue ( 2 tuburi la 1 leu ) dar care, chiar daca arata ca la inceput, nu mai este ce a fost cindva... Fragila si influentzabila am fost de cind ma stiu ...sper totusi sa pot sa gasesc rezerve dosite prin cine stie ce unghere intunecate ale acelui suflet pe care eu, cu incapatzinare sustzin , ca totusi il am !!!!!!!!!!!!!!!
