Am iscat o disputa apriga ieri !!! nu mi-a fost in intentie mai ales ca era pe marginea unei postari mai vechi...femeile se incing repede cind e vorba de a-si apara parerile si se pare ca ( la umbra anonimatului )nu admiti sa nu ai tu ultimul cuvint !!! Ca sa impac pe toata lumea ( sau sa o stirnesc si mai si ) o sa am EU ultimul cuvint !!! vb lui Cristoiu : " punct si de la capat "
Parerea mea despre prieteni si prietenie nu se vrea una filozofica nici una gen definitie demna de DEX sau daca tot sintem pe net din Wikipedia .Este modul meu de a vedea prietenia reala cu bune si rele nu pe cea absoluta din romanele generatiilor trecute .
Nu cer prietenilor mei sa fie impecabili pt ca pe de- o- parte nici eu nu sint si pe- de -alta nu poti sa ceri imposibilul...nu sintem ingeri ...nu sintem zei...sintem oameni.
Nu cer sa fie modele de onoare nici de sobrietate nici de corectitudine nici de comportament ...nu cer sa fie modele !
Mi-as dori ca oamenii din jurul meu pe care eu ii numesc prieteni sa ma inteleaga asa cum sint nu sa ma judece ...iar daca uneori gresesc prea rau sa o faca cu blindete cu tact ,dar mai ales cu argumente
Imi doresc sa am cu cine comunica pe aceeasi lungime de unda ( muzica, literatura, filme , viata ) nu sa-mi consum energia in contraziceri permanente .
As vrea ca prietenilor mei sa le pot spune ce ma framinta si ce ma doare stiind ca o sa aud o vb buna de incurajare de la ei, sau un sfat, sau o mingiiere.
Atunci cind am nevoie la propriu de o mina de ajutor sa am cui o cere si sa o primesc neconditionat, fara a astepta recompense ...
Nu le cer sinceritate absoluta pt ca stiu ca toti avem tendinta de a ascunde cite ceva in colturi mici si intunecate ale sufletului.
Ii asigur pe toti ca si la mine vor gasi ceea ce eu imi doresc, vreau si le cer lor !!!!
Sint momente in viata cind simti nevoia sa imparti bucuria dar cel mai des necazul cu cineva si atunci... " suna un prieten !!!!! "
