Privesc la cele 3 gutui din geam cum stau ele cumintzi in blanitza lor de puf imbracata peste coaja de un auriu parfumat ... sint nostalgica ... e deja toamna!
Afara copacii se pregatesc sa isi picteze frunzele in culori de arama ... si ce frumos stiu sa o faca! si ce degradeuri pun la cale in ciuda pictorilor care sint mereu cu un pas in urma naturii.Momentan sint inca nehotaritzi ... pina la ora aceasta au pastrat destul verde in podoaba ... totusi ...
Pina si pisica mea neagra a trecut la haina de iarna obligindu-ma sa perii zilnic ( si pe ea ... si covorul ... si canapeaua)
Pe masutza din sufragerie un buchet de tufanele imi aduce aminte de gradina din copilarie unde stateam sa prind bondarii care biziiau pe tufele brumate ... ce sadica eram ! (ceva intre curaj, iscusintza si rautaciosenie de copil ...am ramas doar cu rautaciosenia ! )
Am bifat muraturile, am bifat varza ... ce a mai ramas???
Sa stau cu un pahar de must in fatza si sa ascult un cintecel... sa savurez alaturi de must si niste nuci noi si proaspat decojite ( nu cu miinile mele ca imi stric manichiura)
E partea cea mai frumoasa din toamna...cind nu au inceput inca ploile monotone, posace ... cind miroase a fructe zemoase si aproape rascoapte sub soarele inca fierbinte dar bonom ... cind pasarile calatoare nu au plecat inca dar nici mult nu mai au ... cind ploua cu castane ( nu cu grindina ) si cind gindul te poarta hai-hui spre o iubire tomnateca, pirguita...implinita...de toamna!
