Vorbeam cu un prieten despre goliciune ... nu cea trupeasca ( desi nu i-ar fi indiferenta nici aceea ) ci despre cea sufleteasca.
Vorbeam despre suflete goale si goluri in suflete ... ceea ce nu este acelasi lucru !
Asa am ajuns sa ma gindesc ca nu exista suflete perfect pline incit, din prea plinul lor, sa mai dea si celor din jur! sau exista dar fff putzine...poate cele ale ingerilor? dar cum si printre ei au mai fost dintre cei " cazutzi " raspunsul e : NU !
Exista goluri si goluri : mai mici sau mai mari ... dar nici acest fapt nu este concludent ! Tu potzi avea un gol mare ...foarte MARE iar eu unul mic...cel mai mic ! dar nevoia ta de a-l umple e mai mica decit nevoia mea de a-l umple asa ca eu, cu golul meu mic din suflet, sufar mai mult! si uite asa nu ramin filozofii ( nici psihiatrii ) fara piine ...in plus, un gol din sufletul cuiva apropiat te poate absorbi ca o gaura neagra...te poate secatui de energie si stoarce ca pe un burete.
Mai bine punem de o afacere cu dopuri ( de ceara ?! ) pt goluri in suflete !
Cu astfel de ginduri si rinduri potzi ajunge usor la balamuc sau ...in cartzile necitite de pe rafturile prafuite .
Concluzia, in ceea ce ma priveste, e ca nu-i rau sa ai 2-3 goluri mici ( acum nici sa transformi sufletul in sita ) ca prin ele mai intra aerul proaspat al unei noi iubiri ... bucuria unei melodii ... placerea unei prajituri savurate fara frica kg in plus ...un nou prieten ( chiar virtual ) o bucurioara marunta ...
Un suflet preaplin devine autosuficient si daca nu e neaparat generos o sa explodeze de atita plenitudine ! bum ! Asa ca ma simt bine cu sufletul meu imperfect si gaurit ( nu gaunos !!! ) prin care, chiar daca ne pregatim de toamna ...bate un vint de primavara !
E vineri si ...zau ca n-am baut nimic...
