Vineri 18 decembie ... ultima zi de scoala...tramvaiul 41 e mai gol!
De la o statzie urca un tatic cu 2 baietzei ( surprinzator ! de obicei vezi mamici, bunici, bone insotzindu-i spre scoala ) Constiincios barbatul se duce sa valideze cardul de transport si descopera ca : " iar nu mi-a alimentat maica-ta cardul " !!! ( ca si cind numai femeile stiu sa o faca ...din contra noi sintem experte in golirea lor )
Abea urcatzi ( cel mic reusise sa puna funduletzul durduliu pe un scaun ) copiii sint anuntzatzi ca vor trebui sa coboare ca tatal sa-si puna niste calatorii pe card. Micutzii riposteaza ca vor intirzia de la scoala !!! ( sint inca la viirsta la care " a fi la scoala " reprezinta o bucurie sau macar o obligatzie stricta )
- Hai jos ca nu dureaza decit 5 minute !
- Da tu stii tati ce facem noi la scoala in 5 min ? Rezolvam o problema ! ( zice cel mare mai studios )
- Eu termin un sandwich in pauza ( adauga cel mic si dolofan )
Un zimbet larg mi se intinde pe fatza ... cit de relativ se masoara timpul !
Uneori 5 min fac diferentza intre viatza si moarte ! intre dragoste si ura ! intre o medalie de aur si un lamentabil loc 4 linga podium ... intre o reusita si un esec ! alteori 5 min trec pe linga noi ( sau noi pe linga ele ) fara sa le simtzim trecerea ... Intr-un fel trece timpul cind asteptzi autobuzul si in alt fel cind asteptzi iubita/iubitul ... intr-un fel se scurge timpul la o sedintza plicticoasa si in alt fel la shopingareala la Mall !!!
Privesc la ceas ... deja am intirziat la serviciu 5 min dar ... avind in vedere ca am condica pe birou ... aceasta intirziere nu ma afecteaza prea mult ! Totul e relativ...
