Sint de parere ca fiecare e stapin pe mintea, trupul si chiar viatza lui ... in aceeasi masura e responsabil de viatza celor pe care ii are in ingrijire : copii, parintzi ... animale, plante !!!
Sint de acord ca cine nu mai suporta propriul kkt de viatza ( o boala incurabila, o durere atroce, o neputintza permanenta ) isi poate pune capat singur ( sau asistat in cazul eutanasierii) acestei vietzi care oricum nu-i mai foloseste prea mult.
Dar de aici pina la zicerea " eu te-am facut, eu te omor" e doar un pas care, din pacate, e facut destul de des...si nu o sa iau in discutzie povestea avortului care si aceasta implica tot felul de concept si conceptzii, de la cele religioase pina la cele umanitare !!!
La ce bun atitea vorbe intr-o dimineatza deja caniculara? Pentru ca inca sint socata de cazul femeii de 30 de ani, mama a 3 copii si insarcinata cu al IV lea.
Cita DISPERARE ( chiar daca dublata de o doza de nebunie ) a putut acumula in suflet pt a recurge la acest gest incalificabil ?!?!?! Cita putere interioara a putut avea in momentul in care, uitindu-se in ochii fetelor ei, a putut decide sa le puna capat zilelor ?si mai ales DE CE ?????????????
Raspunsurile pot fi multiple si vor veni in avalansa in zilele ce vor urma : depresie, anxietate, lipsuri, poate frica, santaj emotional, razbunare ... nebunie! Toate ramin valabile pt hotarirea de sinucidere dar pt CRIMA nu exista absolut niciun raspuns !
Sa te chinui sa cresti 10...8...2 ani niste fetitze ...cu toate problemele si greutatzile pe care numai o mama le stie ... apoi sa decizi ca " game over " ! E crud, inuman, jignitor pt rasa umana.
Vina va fi aruncata in toate partzile : pe sotz ( care probabil o domina psihic ba chiar religios ) pe familie ( care nu a reinternat-o la timp ) pe Protectzia Copilului ( ca nu a decazut-o din drepturile de mama ) ...cui ii mai pasa?
Acele suflete nevinovate nu mai au nicio sansa la viatza!
