Simbata aceasta o prietena a fetelor mele are nunta ! Un pas important, un nou drum, emotzie si bucurie !
In acelasi timp, de 2 saptamini, baiatul nasilor nostri se zbate intre viatza si moarte ... iar moartea se pare ca va cistiga batalia ! sint ultimii lui pasi pe ultimul drum !
Intre aceste 2 extreme sufletul meu nu poate nici sa plinga nici sa se bucure ... e amortzit si anesteziat.
Ce potzi sa spui unor parintzi care nu indraznesc sa isi doreasca sfirsitul suferintzei dar nici nu o mai pot suporta ??? agonizarea e cutremuratoare si mistuitoare !!! cite vise spulberate ... ce aripi prematur frinte ! Ce ? Cite !
La antipod sint aripi ce vor sa-si ia zborul si carora le doresc tot binele din lume !
Sint momente in viatza cind as prefera sa ma pot desprinde de evenimente, de intimplari, de oameni si sa privesc detasat totul dar ... sint rac si empatizez puternic cu cei din jur... si nu e bine pt mine ...sau poate este ?!
Nu e momentul pt. filozofari savante si nici pt. regrete eterne ci voi lasa viatza sa-si depene fuiorul intre viatza si moarte, intre bucurie si durere, intre ieri, azi si miine si ... poate poimiine ...va fi o zi mai buna ...ca doar sperantza moare ultima nu-i asa ?!
