... si atunci i s-a spus ADOR ! Sub acest nume ( nu neaparat si concept ) s-au desfasurat pe 10 si 11 nov. concertele Loredanei de la Sala Palatului.
Usor luata de cap de la vinul spumant cu care am fost servitzi la intrare ( picat direct intr-un stomac cam gol ca de ...trebuia sa incap intr-un anumit pantalon ) am fost trezita la realitate de sonorizarea bunicica dar mult prea tare.
Concertul a inceput in fortza ( a boxelor ) luindu-mi ochii mai ales cu minunatele cizme de strasuri si toaletele extravagante : de la abajurul de veioza ruseasca la centurionul in roz ( costum asortat cu chitara !!! si sosetele !!! unui chitarist necunoscut si neprezentat ) de la franjurile curcubeu ( care m-au dus cu gindul la o anumita comunitate !? ) si pina la interesantzii pantalon ciorap si vesta rock de piele perforata.
Cum ne-a obijnuit deja, Lory, a incercat sa ne ia " maul " cu melodii vechi ( fff vechi ) si noi ( fff noi ) de-a valma, cu agitatzie si culoare dar de aceasta data mi s-a parut ca a facut-o cam prea exagerat ...sau poate altfel intzeleg eu sa ADOR ! Daca din titlu te asteptai la mai multa sensibilitate si dragoste...adoratzia se pare ca a avut prea multe valentze care, intr-un final, s-au amestecat intr-un soi de ghiveci sirbesc. M-am simtzit ca intr-un film de Emir Kusturica ( in rolul lui Bregovic jucind Loredana) Desi a avut dansatori, suflatori ( si o fff sexi suflatoare... la saxofon ) acrobatzi, abur, oglinzi, trupa de copii, concurentzii de la Vocea, pina si un tron...spectacolul mi s-a parut din saracie ( sa fi costat prea mult toaletele ??? )
Invitatzii au fost si ei cam ... de ex un Doru Stanculescu mirosind a naftalina pe linga care Loredana ( ca o Statuie a Libertatzii ) zimbea neincetat pe parcursul celor 2 melodii triste ale trubadurului ...oare de ce? aaaa de la botox !
I-am auzit cintind ( !!!??? ) pe Pavel Bartos descoperit " intimplator " in sala dar si pe Smile, al carui mop din mina nu i-am gasit rostul ...cum nu am gasit rostul nici shamanului de la final ( o fi fost o ruda de la origini a cuiva din Agurida )
Am plecat usor dezamagita dar cu 5 m de beteala, ca prea o aduna toata lumea ( adica copiii de la 2 la 82 de ani ) Chiar ma gindeam cit o fi de trist sa te crezi / vrei Madona dar cind iesi in multzime sa te vezi inconjurata doar de copii ( si 2-3 parintzi care se tem sa nu-i piarda )
Un concept ( daca a existat unul ) prea de nisa pt un public prea de masa...parerea mea !
