Ca mi-atzi simtzit lipsa sau nu...ca mi-atzi declarat-o sau nu...ca am crezut -o ( si am rosit de placere !!! ) s-au nu...uite ca am revenit cu fortze si circoteli proaspete.
Am avut norocul si privilegiul de a participa la un curs in minunata tzara a cantoanelor: Elvetia !!!
# eram avizata ca totul e extrem de scump dar nu imi imaginasem cit de scump
# eram avizata cit e de curat ... dar chiar atit de curat?
# eram avizata ca sint fff meticulosi si perfectzionisti ... dar perfectzionism dus pina la robotizarea omului ... nu mi-am imaginat.
# eram avizata ca sint sute de reguli pe care ei le respecta cu sfintzenie : de la deja banala sortare a gunoaielor la telefoanele mobile lasate la intrarea in ...WC-uri !!!!!!!!!!!!!!
Ce nu fusesem avizata era cit de multa si apasatoare e linistea de acolo ( de la 21:30 nici tzipenie pe strazi ) iar risetele grupului nostru clocotind de latinitate a stirnit unele priviri chiorise si comenturi neprietenoase .
O tzara minunata dar cu oameni inchistatzi in niste tipare rigide pe care noi, sau hai sa nu generalizez si sa spun doar EU, nu o sa le pot accepta niciodata in numele unei " normalitatzi " general valabile.
Nu ma incearca un fals pariotism ( nici unul sincer ) ci pur si simplu constat ca nu m-as putea adapta intr-o astfel de tzara in care totzi vorbesc doar in soapta ca sa nu deranjeze si ora de plecare e la minutul stabilit FIX ! in care daca soferul de taxi itzi baga si scoate bagajele te va taxa suplimentar pt fiecare din operatzii ( si nu putzin ! ) in care nemtzii din deal nu vorbesc cu francezii din vale, in care parintzii si copiii sint doar rude si se viziteaza cu invitatzie speciala sau pauzele de masa / cafea sint rigide si cu succedare de ceasornic ...evident elvetzian !
Am profitat din plin de vremea minunata, de mincarea buna oferita cu generozitate de catre gazde, de putzinul dar fructuosul timp de promenada si nu in ultimul rind de informatziile stiintzifice deosebit de actuale ( pe care, mai mult ca sigur, le vom putea aplica si la noi abea peste 10 ani .
M-am intors totusi in " tara tuturor posibilitatzilor " ( si mai bune si mai rele: bune / rele ) unde inca de pe aeroport m-am simtzit ca acasa in harmalaia de la recuperarea bagajelor apoi am dat nas in nas cu " normalitatea bucuresteana " atunci cind un sofer de taxi a refuzat sa ma duca pina acasa pe motiv ca cele 2 bagaje sint prea voluminoase dar care a prferat sa ia 3 pers cu 6 bagaje pe un traseu mai lung.
M-am inors ! ce-i drept cu mina cam goala dar cu sufletul plin de imagini si impresii .
Bine v-am regasit prieteni !!!
