De ieri fetele mele au un mic fratzior : Toni ... sau Oscar ... sau Piticu ... oricum nu raspunde la niciun nume si ma ignora in orice-i spun.
Dupa pierderea pe rind a pisicutzelor cu care am convietzuit 14-17 ani, hotarisem sa fac o pauza mai lunga dar ...ocazia de a salva un sufletzel intr-o blanitza neagra ( pe care nu cred ca l-ar fi ales / cules nimeni din colbul drumului ) m-a facut sa-mi schimb gindul. O colega de serviciu ( alt suflet caritabil ) incearca sa salveze ( ducindu-i la tzara ) si pe fratziorii lui sortitzi la otravire de " comitetul de bloc "
Ambalat intr-o cutie de transport de 5 ori mai mare ca el, cu o voce abea soptita ( ce a intors citeva capete de copii din 41 ) a facut drumul pina la mine acasa unde ... efectiv am reusit sa-l pierd prin cele 3 camere pline de cotloane !!! Uitasem cum e cu o vietate atit de mica, incape oriunde !!! Cazat initzial intr-o cutie ( cosul e inca imens pt el ) doarme pe unde ii vine si vad ca are deja destula initziativa si strategie de pitulare.
Pun pariu ca in curind va deveni stapinul casei si evident si stapinul meu la propriu ...deja punindu-mi stapinire pe suflet cu ochisorii lui cacanii ( sper sa devina verzi intr-un final pt ca albastrii nu au vrut sa ramina iar pisoi cu ochii caprui n-am vazut inca )
Dupa ce a hapait niste conserva si a folosit constiincios litiera, a tras un zbeg prin toata casa : i-am dat mingie, soricel neeee ! ghici cu ce se joaca ? cu o guma si un creion de la Ikea... ii place scoala ! Premiant face mama din tine ! Apoi a avut 3 tentative nereusite de a se catzara in poala mea la calculator. Am reusit sa fiu o mamica autoritara si sa spun NU ...cit imi mai merge ! acum doarme, in semn de razbunare, pe blugii mei.
Chiar ridea o prietena de mine zicindu-mi : faci antrenament de rabdare pt rolul de bunica !?
