25 august 2015

virtualizare

Traim tot mai mult in virtualia ...nu va sperie? Am ajuns dependentzi de PC, iPhone, nottebook sau tableta...citim ziarele de pe net si primim felicitarile online...de mess si mail nici nu concepem sa ne mai despartzim ... postasii intra in somaj tehnic , librariile dau deja faliment ... maldare de reviste sa dau la retopit ... copacii sint irositzi degeaba ... Vrei sa afli ceva ? cautzi pe Google ! vrei sa afli pe cineva ? ii vizualizezi profilul pe Facebook ... amanunte pe Twiter sau Myspace ... prieteni itzi faci pe Sentimente. Ro ...te cunosti...te indragostesti virtual apoi...te despartzi printr-un simplu SMS !!! Certurile sint mult mai simple in virtual ...violentza se rezuma la cea verbala si eventual se revarsa asupra mobilului sau tastaturii !!! E foarte bine si pt. sex ...te potzi expune riscului contactarii unui virus dar nu si a unor cruci in singe !!! Nu ne deranjeaza ca sintem din ce in ce mai palizi si ca dioptriile ne cresc intr-un ritm simtzitor ... devenim mai lenesi, mai flasci, mai comozi, mai ruptzi de realitatea concreta... mai cocosatzi ...mai antisociali... mai dezorientatzi in spatziu fara un GPS si mai disperatzi in a ne gasi cuvintele dar mai ales de a ne arata sentimentele in lipsa emoticoanelor . Daca noi inca NU...copiii nostri deja DA ! Datorita minutelor nelimitate mi se intimpla chiar mie sa o chem la masa prin telefon pe fata mea ( din camera vecina )si ea sa riposteze ca mai are de citit 3 mailuri. Pina si animalele de companie au prins care e miscarea si tzin aproape !!! pisicile dorm pe tastatura iar ciinii latra la monitoare. Mai zilele trecute ma intreaba mama ( de 83 de ani ) cit ar costa sa-si bage si ea net.Dar la ce ai tu nevoie de net mai mama? intreb eu cu frica deja de raspuns... Pai v-am tot auzit ca gasitzi acolo retzete ... si filme ... si muzica ... m-am saturat de porcariile de la TV asa ca mu m-as mai plictisi cu jucaria asta de care vad ca voi nu va despartzitzi nici la masa.La asa argumente covirsitoare ...eu ce raspuns sa-i dau ? Cel mai dureros e ca nu pot spune cu mina pe inima ca e gresit sau periculos acest fapt fara a fi ipocrita...de aici de pe scaunul aflat in fatza laptopului meu la al carui ecran ma zgiiesc intreaga zi ... ca si copiii mei ( pe care ii incriminez) ca si voi ( prietenii mei ) ca si el...ca si ea...