Fiecare bate ce poate...eu, de ex, halvitza !!! Se lasa sec !!!
Desi nu sint o bisericoasa consider toate aceste evenimente ca tzinind de traditzie si de aceea le respect …pe cit e posibil…chiar daca pot fi ff bine acuzata de fariseism …
Lasata secului e, pina la urma, un prilej de intilnire si petrecere cu finii / nasii de stat la un pahar de vorba si vin…
In copilarie( imi aduc aminte ca ieri ) un moment important era batutul halvitzei!!! Ce vremuri … mai exista halvitza si bucurie in sufletul meu de copil … si dantura ma ajuta mai mult…si competitzia insemna altceva!
Se lua o bucata de halvitza in care se infigeau monede pe care dupa aceea copiii se chinuiau sa le traga cu dintzii in timp ce un adult ( de obicei nashul ) legana bucata legata cu o sfoara pe deasupra capetelor celorlaltzi. Nu aveai voie sa te ajutzi cu miinile si halvitza buclucasa si lipicioasa se intindea in par si pe fatza spre amuzamentul tuturor ( mai putzin al mamelor care aveau de spalat hainele si de descurcat parul incilcit al odraslelor din competitzie ) Tot acum era prilejul si de a platit unele politze intre participantzi asa ca nasul si ochii trebuiau bine pazite .Bunica povestea ca, in copilaria ei, se infigea in halvitza ( mai pe la mijloc ca sa fie mai greu de gasit ) o moneda de argint sau de aur...eeeee acum poate un euroi !!!
Vremea a trecut ca un vis ... bunica si tata si nashul au ramas doar in albume...in amintiri si in sufletul meu !!! Fetele mele au mai prins 2-3 ani de halvitza " adevarata " apoi au aparut delicatesurile cu migdale, nuca de cocos sau fructe confiate... halvitza prea tare sau prea moale...si uite asa devin eu nostalgica! Noi, romanii, sintem specialisti in a imprumuta traditziile altora ( cu Valentinul, dovleacul, curcanul )si in a le renega pe ale noastre … asa pagine dar pline de parfumul unor vremuri pe care ne grabim sa le uitam prea usor.Nepotzii mei sigur nu vor mai sti nici ce e aceea halvitza !!!
